februarie 22, 2010 de Ioan Mircea Pascu
Domnule Diaconescu,
Aflu ca m-ati provocat la o confruntare deschisa in fata partidului, cu rezultatul ca cel care pierde, sa plece din partid?! Aceasta drept reactie la cele declarate de mine la o emisiune televizata duminica, 21 februarie 2010, in care, raspunzand unei intrebari, mi-am exprimat opinia privind prestatia dvs. politica la recent incheiatul Congres. Mai mult, inteleg ca dvs. ati dat si verdictul asupra motivatiei pe care as fi avut-o sa ma pronunt critic la adresa prestatiei dvs., afirmand ca as avea ceva personal cu dvs.
Dle Diaconescu, tot ce am criticat eu a fost nehotararea dvs. – de acum proverbiala – in privinta angajarii intr-o actiune politica. Asa s-a intamplat cand a fost vorba de candidatura la primaria capitalei, de vizita anulata si apoi reconfirmata in Olanda, de candidatura la sefia partidului, sau de decizia de a renunta la ultima candidatura, in favoarea dlui. Geoana. Lucrurile acestea nu sunt inventate de mine, din ranchiuna personala, cum vreti dvoastra sa lasati sa se inteleaga, ele sunt o realitate cunoscuta de toata lumea! Tot ce am facut eu a fost sa le enumar, nu sa le inventez.
In ce priveste viitorul dvs., mi-am exprimat parerea ca depinde de decizia dvs: puteti ramane in politica, ori puteti sa va canalizati pe profesiune, desi opinia generala din timpul Congresului era ca, politic, odata cu ultima abdicare, cariera dvs. ar fi incheiata, lucru pe care eu l-am trecut sub tacere, tocmai din dorinta de a va menaja.
In ce priveste asa-zisa ranchiuna personala pe care v-as purta-o pentru nu stiu ce actiune pentru care nu am fost nominalizat, v-as fi recunoscator daca ati fi mai explicit, cu atat mai mult cu cat erati in centrul evenimentelor. Normal ar fi fost ca, odata ce v-ati referit la o atare situatie, s-o lamuriti, explicand lucrurile pana la capat …
In atari conditii, consider provocarea dvs. de a ne “duela” in fata partidului drept o copilarie, pe care nici nu merita sa o comentez. Ea ar merita sa fie cat de cat retinuta, doar – eventual - ca o posibila dovada a unui “curaj” regasit, care v-a lipsit in momentele politice importante, pe care le-am amintit. Daca ar fi asa, m-as bucura sa va fi putut ajuta sa o faceti.
In rest, in PSD este destul loc pentru amandoi, eu fiind ultimul om interesat in plecarea dvs. Mai mult, mi-as dori sa va angajati in sfarsit intr-o confruntare cu adevarat politica si s-o si castigati. De pilda, pentru sefia organizatiei municipale Bucuresti … Ce spuneti? Abia pe urma, eventual, s-ar putea sa iau in serios si provocarea pe care mi-ati adresat-o in raspunsul dvs.
Toate cele bune si … succes!
Ioan Mircea Pascu
PS. Vreau sa va asigur ca, indiferent de acest incident, continui sa va stau la dispozitie, tot asa cum am procedat si atunci cand, in calitate de ministru de externe, ati venit la Bruxelles in primavara trecuta, in timpul evenimentelor violente din Moldova, cand singurul loc unde ati fost primit a fost Parlamentul European si Comisia pentru Afaceri Externe.