august 17, 2010 de Ioan Mircea Pascu
Sunt in concediu si privesc la tv o dezbatere cu privire la cazul de spionaj ce implica un diplomat roman la Moscova, prins de serviciile de securitate ruse in timp ce deschidea un seif de bagaje intr-un loc public, in care cineva lasase anterior o geanta. Diplomatul, dl. Grecu, acuzat de tentativa de procurare a unor documente cu caracter de secret militar, era eliberat dupa cateva ore si declarat persona non grata, trebuind sa paraseasca Rusia in 48 de ore.
Cum era de asteptat, nu atat pentru ca asta este practica in materie, ci mai degraba pentru ca la noi nu raspunde nimic pentru nimic la nivel guvernamental, premierul – care si asa e pe dinafara la orice – trimite presa la MAE, caci SIE e in alta parohie, un MAE care … tace curajos!
Revin asupra emisiunii, in care specialistul de serviciu, dl. Chifu se plangea de faptul ca Moscova a procedat inamical, facand public acest caz care, de regula, se trateaza in spatele usilor inchise, cu toata discretia necesara. Ce uita dl. Chifu este ca si noi am procedat la fel de inamical cand l-am prins pe soldatul Floiricel ca facea spionaj prin intermediari pentru Moscova - faceam public cazul, inainte sa incercam o rezolvare discreta.. Asta daca nu mai inseala memoria. Ori, in aceasta bransa, cea care functioneaza cel mai bine este legea talionului. Daca ma iau dupa timpul scurs de la cazul Floricel, in care cea care pierdea era Rusia, pana la momentul actual, in care cea care pierde este Romania, sunt inclinat sa-i dau dreptate totusi dlui Chifu, care opina ca pare mai degraba o operatiune de compromitere a diplomatului roman, pusa pe picioare de atunci incoace si care, iata, este incununata de succes, permitand Moscovei sa ne plateasca cu aceeasi moneda. Daca mai adaug ca, desi locul flagrantului era sub supraveghere video, telespectatorii putand vedea si persoana care lasa geanta in seiful respectiv, nu numai pe diplomatul roman care deschidea ulterior acelasi seif, cel care plasase geanta nu mai apare si nici nu se vorbeste de arestarea lui, teoria unei operatiuni puse pe picioare exclusiv cu scopul de compromitere a diplomatului roman capata si mai multa consistenta.
Sigur, ideal ar fi ca cei de la SIE – despre care rusii sustin ca sunt adevaratii angajatori ai diplomatului roman, teza sustinuta, fara sa vrea, de MAE prin tacerea sa curajoasa – sa lamureasca lucrurile, inclusiv printr-o declaratie de negare. Mi-e teama insa ca nu vom avea parte de asa ceva, ceea ce nu va face decat sa confirme tacit ca rusii au dreptate …
Sigur, atunci cand actionezi pe meserie adevarata, se pot intampla si asemenea situatii, pe care trebuie sa ti le si asumi. Recunosc, e mult mai usor sa-ti spionezi compatriotii, chiar si pe teritoriul aliatilor, pentru ca nu implica niciun risc, iar munca iti va fi cu siguranta apreciata de beneficiarii interni. Insa, pana la urma, prestigiul unui serviciu serios de informatii se cladeste pe actiuni adevarate, care, iata implica sa si pierzi, nu pe actiuni din care nu ai cum sa pierzi niciodata, pentru ca tu esti intodeauna in avantaj …