ianuarie 6, 2010 de Ioan Mircea Pascu
Cand am scris postarea referitoare la sistemul fanariot, am vrut sa subliniez, pe langa faptul ca prea mult diferente fata de ce avem astazi, nu sunt, si faptul ca, prin aplicarea lui, desi tara saracea, ea era ravnita pentru a fi saracita si mai mult!?
Spuneam ca, odata cu fiecare schimbare de domn, birurile cresteau, pentru ca noul domn trebuia sa-si plateasca “venetienii si genovezii” care i-au imprumutat bani, apoi sa trimita mai mult la Stambul decat predecesorul si, in fine, sa se si imbogateasca, caci, nu-i asa, de asta s-a si angajat in tot acest efort riscant! Iar daca ar fi fost singurul, mai era cum mai era, insa pe langa el colcaia o liota de profitori mai marunti, toti pusi numai si numai pe capatuiala?!
Exact asa se intampla si acum: m-ai ajutat (adica ai cheltuit), acum, desi tara e in criza, trebuie sa-ti recuperezi “investitia”, fie prin contracte banoase cu statul, fie prin sinecuri la fel de productive, in care o institutie a statului de astazi este cum erau satele de “rumani” de pe vremuri, din care “boierul” storcea bogatia pentru care il si ajutase pe domn in primul rand.
Si cu toate acestea, exista totusi vreo diferenta? Nu prea: ministru de externe ajunge exact ambasadorul unde s-a realizat “recordul national la vot”, adica Parisul; “serviciul” cu cea mai mare crestere de buget este tocmai STS, acuzat ca a furnizat datele pentru numaratoarea paralela ultrarapida efectuta in noaptea alegerilor de partidul aflat la putere (sigur, cum spune seful serviciului, ei nu i-au transmis date dlui Boc in calitate de sef de partid, ci in calitate de premier, ceea ce, trebuie sa recunoastem, este o mare diferenta), iar dna Udrea, nelipsita dna Udrea primeste cu mult mai multi bani la tocat, decat a avut anterior (si tot se plange ca este putin)?! Pe care i-a si angajat “productiv”, adica pentru un teren de golf la Snagov, asta in timp ce 15.000 de profesori sunt pe cale sa fie aruncati pe drumuri, pastoriti fiind de dl. Funeriu, alt “partizan” ce trebuia recompensat, macar pentru efortul de a merge noaptea pe la talk-show-uri, incercand sa ne convinga ca “lumina” ne putea veni dintr-un singur loc, cel stiut, dealtfel.
Sigur, multa lume va spune ca este prea strigator la cer sa vezi cum cei mai multi sufera, pentru ca dna Udrea sa arunce efectiv cu banii pe fereastra, numai ca, la fel s-a intamplat si inainte de alegeri, si, totusi, multa lume nu a fost deloc impresionata si, votand, a spus (din pacate, pentru noi toti ceilalti): give me more! Adica, mai vreau o data!
Ca tot acest spectacol al recompenselor grase la vreme de criza, cand exact cei care cer poporului sa faca sacrificii, le acorda cu generozitate acolitilor, se desfasoara ostentativ in fata tarii intregi nu ma mai mira: faca parte din obiceiurile casei, cu care ne-am obisnuit in ultimii cinci ani. Insa ce ma suprinde este ca nimeni din cei cu painea si cutitul in mana nu se sinchiseste de interpretarea din afara, caci si acolo s-a auzit de ce s-a intamplat la noi. Chiar sa nu-si fi pus nimeni problema ca recompensarea pe fata a tuturor celor acuzati ca ar fi sprijinit – prin metode mai putin ortodoxe – victoria in alegeri a presedintelui poate reprezenta exact dovada indirecta a utilizarii metodelor respective? Chiar sa nu se sinchiseasca nimeni ca, in politica, perceptia este mai importanta decat realitatea? Ma rog, fiecare doarme, asa cum isi asterne si fiecare pasare pe limba ei piere!
Pentru comentarii va rugam accesati www.impascu.wordpress.com