martie 1, 2010 de Ioan Mircea Pascu
Destula lume s-a intrebat, imediat dupa alegerile prezidentiale, ce a determinat UDMR sa accepte, pana la urma, chemarile de sirena venite din partea PDL. Cu atat mai mult cu cat, fara voturile “independentilor”, noua coalitie nu dispunea de majoritate …
Raspunsul a venit de la sine nu putin timp dupa formarea cabinetului. UDMR a inceput sa isi valorifice la maximum pozitia de singur partener al PDL si a incercat sa determine guvernul sa treaca la aplicarea accelerata a agendei sale “traditionale” – statutul minoritatilor, o noua redesenare a regiunilor de dezvoltare s.a.
Nu stiu cat din tot acest “program de suflet” al UDMR este in curs de realizare, ca urmare a insusirii lui de PDL. Ramane sa vedem. Insa stiu ca o atare situatie a inceput sa devina stanjenitoare pentru PDL. Din cel putin trei motive.
Primul este orgoliul: adica UDMR, care este partener secund la guvernare, ne impune noua agenda sa? (De regula, PDL-ului si conducatorilor sai nu le place sa le aduca cineva aminte ca sunt datori, greseala facuta, se pare, de dl. Baconski aflat, de aceea, de catva timp intr-un perpetuu turneu peste hotare, desi altii, isi iau, de regula, concediu medical in situatii similare?!).
Al doilea este ca PDL a inceput deja sa aiba probleme interne, din cauza solicitarilor formulate de UDMR, mai ales cu romanii din zonele in care locuieste si minoritatea maghiara.
In sfarsit, al treilea motiv: nici chiar PDL, care da semne ca ar fi total dezinteresat de cum va fi privita guvernarea sa, pare sa nu-si poata permite sa ramana in ochii oamenilor drept partidul care a cedat in final maghiarilor …
Tocmai de aceea, eu personal sunt sceptic atunci cand citesc declaratii venite din ambele tabere – si PDL si UDMR – cum ca nici nu s-ar pune problema scoaterii UDMR de la guvernare …?! Iar cand aud acelasi lucru si din partea “independentilor”, a caror ratiune de a fi este, in mare parte, tocmai crearea unei alternative la UDMR, incep sa devin de-a dreptul suspicios …