decembrie 28, 2009 de Ioan Mircea Pascu
Citesc – si inteleg ratiunea publicarii exact acum – “curajoasa” motivatie a Curtii Constitutionale referitoare la asumarea raspunderii pe legea educatiei. Cu un curaj demn de o Curte Constitutionala din statele cu cele mai vechi state in democratie, Curtea noastra a … taiat in carne vie: a decretat ca asumarea raspunderii pe aceasta lege nu este oportuna, fiind nevoie de o dezbatere democratica, in cele doua camere ale Parlamentului! Am zis! Pohta ce-am pohtit!
Cat curaj, vor spune unii … Iata, Curtea a avut taria sa se opuna unei masuri preconizate de guvernul presedintelui, adica al celui despre care se spune ca nu ii poate rezista nimeni (atata dreptate are intotdeauna?!).
Numai ca, dupa umila mea parere, aceasta motivatie a deciziei privind neconstitutionalitatea asumarii raspunderii pe legea educatiei vine ca sa mai spele ceva din impresia proasta lasata de ultima decizie, capitala pentru tara, prin care Curtea a preferat sa se ocupe de cel mai nevinovat aspect al acuzatiilor de fraudare a ultimului tur de scrutin prezidential, si anume voturile nule, stiind perfect ca nu aici va gasi dovada cautata. Daca ar fi avut cu adevarat curaj si ar fi fost o adevarata Curte Constitutionala, deasupra politicii, ar fi declansat un adevarat proces de cautare a adevarului, nu l-ar fi mimat, cu cel mai mic cost, cum a facut-o! Iar acum,ca sa mai spele din impresie, vine cu motivatia de mai sus, pentru a-si demonstra asa-zisa “independenta”.
Cred, insa, ca pana si aceasta decizie a fost luata cu o umbra de teama in suflet, si anume aceea de a nu-l mahni pe stim noi cine, sperand ca acesta, in intelepciunea sa, va intelege “jocul” si nu se va mania ca este o decizie care il afecteaza pe premierul sau preferat … Cum care premier? Acela care, iata, intr-un an, a ajuns la al … patrulea guvern pe care il “conduce”, iertati-ma, am vrut sa spun il “conduce” cu delegatie …?!
Pentru comentarii va rugam accesati www.impascu.wordpress.com