februarie 25, 2010 de Ioan Mircea Pascu
Cu totii ne aducem aminte ca, inainte de congres, circula zvonul ca cca. 20 de parlamentari de la PSD isi vor da demisia dupa, plecand spre alte zari. Unii l-am crezut, altii nu. Cert este ca, dupa congres, unii – nu (inca) douazeci – au plecat.
Sigur, intrucat sunt oameni “onorabili” aveau nevoie de un alibi, ca doar nu iti iei, asa, lumea in cap si pleci, nu? Oamenii astia aveau nevoie de o scuza. Cea mai buna “scuza” trebuia sa fie furnizata de insusi Mircea Geoana: daca castiga, “fugarii” aruncau totul in carca sa, declarand ca nu mai exista speranta in partid cu reconfirmarea dlui Geoana la conducere, ca nu se mai regasesc, ca proiectele lor nu mai coincid cu cele ale partidului etc, etc.
Numai ca acest scenariu nu a “iesit”: in loc de Mircea Geoana, presedintia partidului a fost preluata, in urma votului, de dl. Victor Ponta! Deranj mare: ce mai pot spune, in aceste conditii, “oamenii de onoare”, care vroiau sa si plece, dar sa isi mentina nepatata si “reputatia”? Unii, cum au fost dnii Serban Mihailescu si Culita Tarata nu au spus pur si simplu nimic, mizand pe faptul ca nimeni nici nu le va cere socoteala … Ceea ce s-a si intamplat. Ei sunt acum bine mersi “dincolo”, fara tam, tam, razandu-si, probabil, in barba de cei care trebuie sa treaca “apa” dupa ei …
Cu dl. Diaconescu, insa, lucrurile stateau altfel: pentru domnia sa, vizat pentru o pozitie importanta in noua constructie politica, conform spuselor dlui Gabriel Oprea, liderul independentilor unde a mers, trebuia organizat ceva mai acatarii. El era cu un cap peste ceilalti “fugari”, in plus cocheta cu candidatura la presedintia partidului, era pe “listele” tuturor, ba inca isi facuse el insusi o lista – e drept, fara sa ii si consulte pe cei inclusi, ceea ce i-a cam sifonat un pic blazonul, dar, ma rog, la iuteala de mana si nabagare de seama, nu s-a observat prea tare …
In conditiile in care, pe parcursul congresului, sansele de reusita ale lui Mircea Geoana incepeau sa se diminueze, ceea ce presupunea, cel putin teoretic, o crestere inclusiv a sanselor dlui Diaconescu insusi, se impunea, ipotetic vorbind, organizarea unei operatiuni de “extragere” a sa, mai intai din joc, apoi si din partid.
Drept urmare, dl. Diaconescu vine din nou la microfon si declara ca se retrage, cedandu-i voturile sale dlui Geoana, ramanand sa i se furnizeze o motivatie pentru al doilea pas, respectiv parasirea partidului (lucru mai dificil, cum spuneam, din moment ce dl. Ponta, si nu dl. Geoana se contura drept castigator?!).
Ca atare, se trece la etapa a doua a planului de “extragere onorabila” a dlui Diaconescu (in termeni de specialitate se cheama, daca nu ma insel, “exfiltrare”): dosarul de urmarire inmanat unui om credibil, dna Jucan, dosar care intra in joc la cateva ore dupa renuntarea la candidatura.
Daca am accepta aceasta “ipoteza de lucru”, atunci ne-am explica de ce nimeni, cu atat mai putin dl. Diaconescu insusi, nu a dat amanunte despre acest episod, in afara de baiguielile, din care nu se intelege nimic, ale “urmaritului”. Ca sa fie credibile, lucrurile trebuie lasate la nivelul acesta, pentru a putea fi indreptate in orice directie, in functie de evolutia ulterioara a situatiei …
Personal, regret ca nu mi-a cazut fisa mai repede, caci atunci, in loc sa ii reprosez indecizia in emisiunea tv. de duminica seara, i-as fi laudat “clarviziunea politica” si “hotararea”, lipsindu-l astfel de un alibi suplimentar pentru motivarea plecarii din partid si inscrierea in alta tabara politica. Ce sa-i faci, omul cat traieste, invata! Succes dle Diaconescu, caci, daca s-a considerat ca meriti atata efort pentru a ti se fabrica o motivatie – chiar si artificiala – parasirii PSD-ului, inseamna ca reprezinti ceva pentru tabara adversa. Mai ramane sa vedem, insa, ce, desi si aici am o vaga senzatie ca nu este prea greu de ghicit …
Pentru comentarii, accesati http://impascu.wordpress.com/