Stiri si informatii de la PSD
» ... » ... » ...
» ... » ... » ...
» ... » ... » ...
» ... » ... » ...
Video Ioan Mircea Pascu
Galerie foto Ioan Mircea Pascu

Comunicat de presa: Ioan Mircea Pascu in plenul Parlamentului European despre situatia complexa din Siria

March 8th, 2016

 

Strasbourg, 8 martie 2016,
 
Europarlamentarul PSD, Ioan Mircea Pascu, vicepresedinte al Parlamentului European, precum si al comisiei pentru afaceri externe (AFET) a avertizat astazi, 8 februarie 2016, in plenul de la Strasbourg, in cadrul dezbaterii cu privire la situatia din Siria ca “cele doua acorduri recente de incetare a focului nu au reusit inca sa opreasca nici lupta dintre regim si opozitie, nici pe cea dintre diferitele forte care formeaza aceasta opozitie.”
 
In aceste conditii, Ioan Mircea Pascu a subliniat: “Solutia [conflictului din Siria], una exclusiv politica, va trebui consfintita in urma unui acord real de incetare a focului, motivat de interventia umanitara pentru a ajuta populatia prinsa in mijlocul luptelor.”
 
Europarlamentarul PSD a punctat in declaratia sa:
 
“Conflictul din Siria – pe care unii il numesc “razboi civil” – are multiple implicatii pentru UE:
 
– criza refugiatilor,
– terorism,
– impactul negativ asupra situatiei regionale,
– complicarea relatiilor cu Rusia si
– potentialul de escaladare (in ciuda aranjamentelor tehnice dintre Statele Unite si Rusia, pe de o parte si Rusia si Israel, pe de cealalta).
 
Cele doua acorduri recente de incetare a focului nu au reusit inca sa opreasca nici lupta dintre regim si opozitie, nici pe cea dintre diferitele forte care formeaza aceasta opozitie.
 
Acest lucru se datoreaza cu prioritate faptului ca nu exista un acord intre puterile implicate — deopotriva regionale si extra-regionale — cu privire la viitorului regimului Assad si la pasul urmator, de a paria pe factiunile rivale.
 
Solutia, una exclusiv politica, va trebui consfintita in urma unui acord real de incetare a focului, motivat de interventia umanitara pentru a ajuta populatia prinsa in mijlocul luptelor.
 
De la simplu la complex, si de la nivelul umanitar, trecand prin cel militar, pana la nivelul politic, aceasta pare a fi calea logica care sa promita, in cele din urma, o solutie a acestui conflict important si extrem de complicat din vecinatatea granitelor noastre” a precizat vicepresedintele Parlamentului European, Ioan Mircea Pascu.
 



Comunicat de presa: Ioan Mircea Pascu: “Suspendarea Schengen ar fi un mare pas inapoi. Este mai bine sa revizuim regulile sale de implementare”

February 3rd, 2016

 

Strasbourg, 2 februarie 2016,
 
Europarlamentarul PSD Ioan Mircea Pascu, vicepresedinte al Parlamentului European si al Comisiei pentru afaceri externe (AFET) a avertizat marti, 2 februarie 2016 in declaratia scrisa aferenta dezbaterii din plenul Parlamentului European de la Strasbourg, dedicata crizei refugiatilor, controalelor la frontierele externe si viitorului spatiului Schengen: “Suspendarea acordului Schengen este un mare pas inapoi atat in ceea ce priveste apararea propriilor noastre valori, respectiv libera circulatie, cat si fata de capacitatea de a oferi cetatenilor nostri o facilitate cu care, noi, cei din generatiile mai mature, ne-am obisnuit deja si cu care au crescut de altfel tinerii din noua generatie.” “Astfel, in loc de suspendarea acordului, cu toate consecintele care ar decurge de aici, este preferabil sa revizuim regulile pentru implementarea sa corecta.”
 
Ioan Mircea Pascu a punctat in declaratia sa:
 
“Acordul Schengen este o componenta esentiala a pietei unice, care permite libera circulatie a persoanelor si a bunurilor intre statele membre ale Uniunii Europene.
Acordul reprezinta o facilitate majora, creata in primul rand pentru statele membre.

 
Acest aranjament a fost “saturat” prin valurile de refugiati care au ajuns anul trecut in Europa. Prin urmare, acum ne aflam in pozitia, care nu este deloc de invidiat, de a fi nevoiti sa il suspendam in vederea controlarii acestui flux de refugiati, deprivand astfel cetatenii statelor membre de avantajele clare ale acordului.
 
Aceasta suspendare este, in consecinta, un mare pas inapoi, atat in ceea ce priveste apararea propriilor noastre valori, respectiv libera circulatie, cat si fata de capacitatea de a oferi cetatenilor nostri o facilitate cu care, noi, cei din generatiile mai mature, ne-am obisnuit deja si cu care au crescut de altfel tinerii din noua generatie.
 
Am ajuns in aceasta situatie nu datorita faptului ca Acordul Schengen nu este un lucru bun, ci fiindca acordul a fost folosit in mod abuziv iar conditiile sale de functionare, respectiv verificarea si controlul adecvat la intrarea in spatiul Schengen nu au fost aplicate in mod adecvat.
 
Astfel, in loc de suspendarea Acordului Schengen, cu toate consecintele care ar decurge de aici, este preferabil sa revizuim regulile pentru implementarea sa corecta.
Sunt de acord ca acest lucru este mai usor de spus decat de facut daca avem in vedere implicatiile interne ale crizei refugiatilor asupra unora dintre statele membre, in mod particular asupra Germaniei, in perspectiva alegerilor regionale din aceasta tara, care vor fi extrem de importante”
, a concluzionat vicepresedintele Parlamentului European, europarlamentarul PSD Ioan Mircea Pascu.
 



Discursul presedintelui Republicii Estonia, Toomas Hendrik Ilves in plenul Parlamentului European

February 2nd, 2016

 

Strasbourg, 2 februarie 2016 ,
 
Redam in cele ce urmeaza textul discursului tinut de presedintele Estoniei, Toomas Hendrik Ilves, in plenul de la Strasbourg marti, 2 februarie 2016:
 
“Ten years ago I left these chambers to take a new post in my country. There was no Euro or migration crisis, no idea that European borders could be changed by force, no talk that the European project might fail. Also, there were no smart phones, no revelations of internet surveillance, there was no Uber.
 
For nearly three quarters of a century we have repeated the mantra of Europe as a project for peace. For the first part of three quarters of a century, Europe, half of Europe to be precise, thrived and grew, with our security in large part outsourced, even under the shadow of an aggressive, totalitarian Soviet Union. For the past quarter century, in the absence of any external threats, we have pursued the reintegration of Europe – also to bring back to the fold those nations forced against their will to live under totalitarian rule.
 
Today we are confronted with new existential, external, and as we were reminded in Paris last November, internal threats. We are at loss, we are fearful and Europe for so many is no longer the answer.
 
I hear ringing in my ears William Butler Yeats:
TURNING and turning in the widening gyre
The falcon cannot hear the falconer;
Things fall apart; the centre cannot hold;
Mere anarchy is loosed upon the world.

 
So let us face this new reality. Europe is amidst a transformational crisis. Do we pull together or do we let others deal with it? A transformational crisis where we shall put to the test all that Europe has achieved, step by step, since Monnet and Schuman. We are approaching a tipping point where either we become stronger or we let fissiparous forces to prevail.
 
We knew too, and for a long time, that huge income and democracy differentials between Europe and its immediate neighbourhood to the South and East were a time-bomb, ticking away, stayed more by the restraining influence of authoritarian regimes to the South, across the Mediterranean and the Middle East.
 
Today migration, massive migration in flight from the horrific slaughter of civil war and the systematic brutality of Daesh, mixed with economic migration from poverty and lack of economic opportunity threatens Europe like never before. Schengen is under threat. Some countries refuse to take refugees, others are overwhelmed by the numbers flooding into their countries. Solidarity is crumbling. Some refuse to help, others justly say solidarity is a two-way street. Structural and cohesion funds are also expensive manifestations of solidarity.
 
We are aghast when we hear of the numbers. A million refugees and migrants to Europe this year, predictions of another two million in the next two.
 
Yes, these are truly large numbers. Yes, they will strain social cohesion, our budgets. And, yet, we have seen far worse and we have prevailed. In the Europe of 1946, Germany alone had 12 million internal refugees and another 12 million Displaced Persons of 20 different nationalities.
 
To solve this, in three years UNRRA, the UN Relief and Rehabilitation Administration spent in today’s money, some 50 billion Euros. I mention this number, illustratively, to give us all a sense of perspective to understand how daunting a task our grandparents faced when Europe had no institutions, sometimes not even sovereign governments. And all of this before the Marshall Plan even started.
 
So, Ladies and Gentlemen, let us now gather our wits and strengths, leave behind this indecision, finger-pointing and ducking of responsibility. We will handle this migration crisis. If we show the resolve of our forebears. We must act in solidarity with those member states that bear the brunt of the crisis, we must accept a functional form of burden-sharing.
 
We also must take full control over the EU’s external border; we cannot be borderless both inside and outside the Union. We must also have a functioning common asylum policy, especially when it comes to rejecting spurious claims and returning illegal immigrants. Is this so difficult when we look back to what Europe faced in the years after the Second World War?
 
After the horrors of the Paris attacks, I fear the refugee crisis will only further fuel the rise of populist and extremist politics. We will see the argument, indeed we already have, that we cannot accept refugees because they are terrorists, forgetting conveniently that the refugees streaming into Europe today have fled the same regime, the same brutality and murder witnessed in Paris but writ large.
 
Political speech today sometimes adopts language that a few years ago was found only in anonymous on-line fora. Democratic, centrist leaders advocating calm and responsible policies increasingly are under pressure if not attack.
 
Extremist parties and politicians exploit the current refugee crisis, like they exploited the economic crisis, they exploit the dissatisfaction of voters with the often anodyne and milquetoast resolve of European leaders. Citizens await decisive responses to crises. When traditional parties do not provide them, they look those whose rhetoric sounds decisive yet carries within it the “decisiveness” of reaction, of simple, often un-European solutions the Union was created to rid Europe of forever.
 
To reflect the magnitude of this change, I propose we add to the Four Fundamental Freedoms of the internal market a Fifth Freedom, the Free Movement of Data. This Fifth Freedom before could be folded into the existing four freedoms, but today it is distinct enough to stand on its own.
 
Data is neither a person, a physical good, capital nor a service, but to help them move, data must also be able to cross borders. The Commission’s proposals on the Digital Single Market will shore up the foundations of the free movement of data, but it must become an abiding value of the internal market, not simply a set of targets to be met by a certain date.
 
What would that Fifth Freedom mean for our citizens?
 
For one, the free movement of data would mean that we can access services we have paid for throughout the EU. It would mean that online commerce would not be restricted by the country of our bank account, and that national boundaries would no longer determine – arbitrarily, in a digital world – which European citizens can purchase digital goods and services and who cannot. Today, though, it is easier to ship a bottle of olive oil from Sicily to sell North of the Arctic circle than to send an iTunes song across a border.
 
Yet the free movement of date is not just about commerce. Like every EU fundamental freedom, the free movement of data comes with rights and responsibilities, chief among these the right to and responsibility for data protection. Indeed, ownership of one’s own personal data, and the freedom to decide over its use, are essential preconditions to unlocking the value of this data.
 
The new data protection regulation [and I congratulate you on concluding negotiations] recognises this principle in title and substance. It will give individuals real ownership of their data — the right to control its use and pass it on to third parties. This should create new markets and, applied to the public sector, reduce the burdens of paperwork and reporting that now cost European citizens and business frustration, time and money. And should also dramatically increase transparency.
 
We must strive to create a data economy where the free movement of data also works for non-personal data. There is tremendous value hidden in the big data generated by our cars and homes, our increasingly connected devices and industry, what in Germany is already called Industry 4.0.
 
Europe must invest in the underlying technologies that create confidence in the security of data flows, especially encryption and block-chain technology, and we must promote their use.
 
Finally, just as the free movement of goods needs ports and roads, we need modern digital infrastructure to make the fifth freedom possible. 5G and fiber connections need to be truly ubiquitous. This applies especially to so-called last mile connections, from the cable to our homes and businesses. Our rural communities that have benefited so immensely from the Common Agricultural Policy require in this new world the same access to the internet as everyone else.
 
Inclusiveness is vital. It is vital that the benefits of this digital dividend are shared by all. Estonia’s experience makes me optimistic. Since 2005, we have allowed online voting in national and European elections. You might think that this would benefit the young urban elite, yet extensive sociological research has shown that there is no demographic or urban-rural divide. The pensioner living in a small village is just as likely to vote online, skype with her family and stay in touch with her doctor remotely as are her grandchildren.
 
At the same time, Ladies and Gentlemen, we must ask where is the digital revolution taking us, what is the future of work in a digital era? What will happen to the taxi driver’s and the factory worker’s job? And tomorrow, with developing technologies, to the doctor and the accountant?
 
Each previous industrial revolution has increased employment, replacing old jobs with new ones that are higher-skilled, better paying and more challenging. But, we don’t know yet if history will repeat. We are still at the beginning of the digital revolution, to admit that there are no certain answers.
 
But I do know this:
 
The digital revolution, like the crises of the Euro-zone, Crimea and refugees, call upon us to put forward the best in us at a time when politics play to the basest of our instincts. Yet let us not suppose these challenges to be insurmountable. This is a time to step humbly in the courageous footsteps of our predecessors, in 1957, in 1989 and 1991, and in 2004. They faced uncertainty, and they stepped forward.
 
If we cede to the populists who say that Europe cannot be trusted with her citizens’ interests, Ladies and Gentlemen, then no crisis, foreseeable or not, will find an adequate solution. Be it migration, the Euro or even military aggression, not to mention the challenge of technological change, solutions that revert to the nation-state will bring us back to a pre-World War II era. An era where short-termism, beggaring thy neighbour leads inevitably to a tit-for-tat and a loss for all. Back to an era where once again might makes right. Where that leads we have seen too many times in Europe’s history.
 
Let us hold no illusions of what faces us if we hesitate or stumble, if — to quote Yeats again,
The best lack all conviction,
While the worst are full of passionate intensity.
 
The choice is ours.”
 
Discursul este disponibil pe site-ul Presedintiei Republicii Estonia, https://president.ee/en/official-duties/speeches/11972-address-of-president-toomas-hendrik-ilves-at-the-european-parliament-february-2-2016/index.html.
 



Comunicat de presa: Ioan Mircea Pascu despre implicatiile invocarii clauzei de aparare mutuala de catre Franta: Uniunea Europeana are nevoie de proceduri practice de implementare a clauzei

January 20th, 2016

 

Strasbourg, 20 ianuarie 2016,
 
Vicepresedintele Parlamentului European si al Comisiei pentru afaceri externe, Ioan Mircea Pascu, coordonator pentru rezolutia grupului Socialistilor si Democratilor privind clauza de aparare mutuala si co-autor al Rezolutiei comune a Parlamentului European pe acelasi subiect, a subliniat miercuri, in plenul de la Strasbourg: “In Raportul referitor la clauzele UE de solidaritate si de aparare mutuala din 2012, Parlamentul European a invitat fostul Vicepresedinte/Inalt Reprezentant pentru politica externa si de securitate “sa propuna proceduri practice si linii directoare pentru asigurarea unui raspuns eficient in cazul in care un stat membru invoca clauza de aparare mutuala (…)” Din nefericire, aceasta invitatie a fost ignorata.In consecinta, in momentul cand Franta a invocat aceasta clauza, am fost nevoiti sa improvizam, stabilind un precedent pentru toate situatiile viitoare similare”.
 
Ioan Mircea Pascu, autorul Raportului Parlamentului European din 2012 referitor la clauzele UE de aparare reciproca si de solidaritate: dimensiuni politice si operationale a punctat in interventia sa:
 
“In 2012 in Raportul referitor la clauzele UE de aparare reciproca si de solidaritate, Parlamentul European a invitat fostul Vicepresedinte/Inalt Reprezentant pentru politica externa si de securitate “sa propuna proceduri practice si linii directoare pentru a asigura un raspuns eficient in cazul in care un stat membru invoca clauza de aparare mutuala, precum si o analiza a rolului institutiilor europene in cazul in care aceasta clauza va fi invocata”.
 
Din nefericire, aceasta invitatie a fost ignorata.
 
In consecinta, atunci cand Franta a invocat clauza de aparare mutuala (art. 42.7 al Tratatului Uniunii Europene), in locul clauzei de solidaritate (art. 222 al Tratatului privind functionarea Uniunii Europene), am fost nevoiti sa improvizam, stabilind un precedent pentru toate situatiile similare viitoare.
 
In calitate de fost ministru al Apararii, pot vedea valoarea adaugata a navigarii in “ape neexplorate”, dar cine poate garanta ca precedentul de astazi va fi suficient in viitor? Aceasta situatie reprezinta o ilustrare in plus a faptului ca Uniunea Europeana este in pericol sa alunece intr-o lume proprie, din ce in ce mai rupta de realitate: din moment ce s-a presupus ca aceasta clauza, de aparare mutuala, nu va fi nicodata invocata, nu am utilizat instrumentele de “diplomatie preventiva” atunci cand a fost posibil. Acum suntem nevoiti sa recurgem la instrumente mult mai costisitoare de “management al crizei” si chiar de “solutionare a conflictelor” in abordarea conflictelor din vecinatatea noastra.
 
Intr-o lume dominata de politica de putere, UE nu se poate baza pe “superioritatea morala” de a nu folosi forta militara pentru a se apara; adevarul este ca, desi nu si-a solutionat problemele interne, UE este sub asalt, iar raspunsul nostru nu se poate baza exclusiv pe puterea soft a Uniunii.
 
Iar daca UE continua sa ignore realitatea care ne inconjoara, imi este teama ca va suferi soarta Ligii Natiunilor de la sfarsitul anilor ’30 ai secolului trecut… ceea ce am vrea cu totii sa evitam”, a concluzionat europarlamentarul PSD, Ioan Mircea Pascu. Rezolutia Parlamentului European privind clauza de aparare mutuala va fi votata in plenul de la Strasbourg pe 21 ianuarie 2016.
 



Comunicat de presa: Daciana Sarbu si Ioan Mircea Pascu solicita sustinerea Comisarului european pentru Justitie pentru mai multa transparenta a deciziilor Barnevernet din Norvegia

January 20th, 2016

 

Strasbourg, 20 noiembrie 2016,
 
Recent, cazurile de preluare a copiilor de catre serviciile sociale din Norvegia, au dus la ingrijorari in randul opiniei publice din Romania si nu numai. E nevoie ca mecanismele de protectie a copiilor sa fie echilibrate iar institutiile europene pot contribui in acest sens, pentru a se asigura ca in Norvegia protejarea copiilor (inclusiv ai cetatenilor UE) se face intr-un mod ce garanteaza cu adevarat bunastarea acestora si ca nu sunt inregistrate abuzuri, subliniaza eurodeputatii PSD Daciana Sarbu si Ioan Mircea Pascu intr-o scrisoare adresata comisarului european pentru Justitie, Vera Jourova, pornind de la cazul Bodnariu. Eurodeputatii puncteza ca drepturile cetatenilor UE care locuiesc in Norvegia trebuie respectate iar abuzurile de orice fel impotriva copiilor trebuie prevenite, printr-o interventie urgenta care sa urmareasca respectarea urmatoarelor principii:
 
1) Separarea copiilor de familii ar trebui sa fie ultima solutie la care se recurge si nu o masura automata, ea generand suferinta pentru copii si traume pe termen lung. O astfel de metoda ar trebui aplicata sub supravegherea unei instante independente si impartiale, capabile sa evalueze daca masurile luate sunt legale, proportionale si bine fundamentate.
 
2) Violenta impotriva copiilor trebuie prevenita, oprita si pedepsita, insa doar pe baza unor dovezi clare si indubitabile (rapoarte medicale, informatii confirmate, etc.) si nu pe baza unor presupuneri.
 
3) Ca parte a Zonei Economice Europene, Norvegia trebuie sa asigure transparenta in privinta actiunilor Serviciului pentru Protectia Copilului atunci cand sunt implicati cetateni ai UE. Lipsa de transparenta conduce la imposibilitatea unei aparari adecvate.
 
“Avem convingerea ca violenta impotriva copiilor este inacceptabila iar societatile noastre trebuie sa faca mult mai mult pentru a opri acest fenomen si a convinge parintii ca nu este o metoda de disciplinare. In acelasi timp, consideram ca separarea copiilor de familiile lor, indeosebi la varste foarte mici, este o experienta profund traumatizanta si poate avea consecinte dramatice asupra dezvoltarii lor”, arata europarlamentarii PSD in apelul lor. “A actiona in sprijinul unui principiu nu trebuie sa conduca autoritatile la actiuni care sa afecteze grav alte principii. In cazul Bodnariu, o masura extrema, menita sa protejeze copiii de presupuse manifestari de violenta, a dus la generarea altei traume, care poate avea efecte negative comparabile. Pentru a preveni astfel de situatii, trebuie create mecanisme mai echilibrate. Institutiile UE, cu ajutorul si implicarea dvs., pot contribui in acest sens, din moment ce regulile si posibilele abuzuri pot afecta cetateni ai UE si familiile lor”, atrag atentia europarlamentarii in scrisoarea catre comisarul Jourova. Daciana Sarbu este vicepresedinta a Comisiei de Sanatate publica, iar Ioan Mircea Pascu este vicepresedinte al Parlamentului European.
 



Ioan Mircea Pascu in plenul Parlamentului European despre politica comună de securitate și apărare

April 13th, 2016

Ioan Mircea Pașcu, europarlamentar PSD, vicepreședinte al Parlamentului European, precum si al Comisiei pentru afaceri externe (AFET), a avertizat marti, 12 aprilie 2016, în plenul de la Strasbourg, că: ”În timp ce problemele de apărare și de securitate intră în sfera de acțiune a autorităților naționale, politica comună de securitate și apărare este – de facto – mai degrabă un instrument de management decât un instrument efectiv de apărare comună”.

Ioan Mircea Pascu a punctat în declarația sa: ”Apărarea comună în fața agresiunilor externe a fost încredințată NATO, potrivit prevederilor Tratelor, cu susținerea articolului 42(7) din Tratatul Uniunii Europene (TEU) și a articolului 222 din Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (TFEU).

Cu toate acestea, dacă întrebăm astăzi cetățenii europeni de ce anume se tem cel mai mult, aceștia vor răspunde că se tem pentru viețile lor ca urmare războiului de guerilă pe care teroriștii l-au adus pe străzile noastre. În consecință, ”politica comună de securitate și apărare” a primit o conotație internă clară, care depășește dimensiunea externă tradițională.

Chiar dacă vom obține mai mult în ceea ce privește securitatea noastră internă – a se vedea numărul de agenții și strategii – există mult loc pentru mai bine, în special în ceea ce privește cooperarea dintre autoritățile naționale și agențiile EU și chiar între diverse structuri ale autorităților naționale.

Într-adevăr, chiar dacă poliția, forțele speciale și armata au fost desfășurate simultan după atacuri – atât în Paris, cât și în Bruxelles – fiecare a primit ordine separate în funcție de lanțul propriu de comandă. Prin urmare, în afară de îmbunătățirea interacțiunii dintre autoritățile naționale și agențiile UE – pentru a avea un răspuns mai eficient – este necesar să începem integrarea părții superioare a setului instrumentelor de securitate internă cu partea de jos a setului miliar specific – pentru a putea avea un răspuns complet la nivelul întregului spectru de acțiune”.


« Articole mai vechi